Nu se mai admira originalitatea, ci indemanarea absoluta de a fi fals si ipocrit. Urasc ipocrizia si pe oamenii ipocriti. Urasc tradatorii. Imi urasc dusmanii. Imi urasc persoanele care ma urasc pe mine pentru ca asa li s-a spus sau li s-a ordonat, nu pentru ca as fi facut ceva de neiertat. Poate faptul ca exist si sunt cea buna la ce fac, intotdeauna, este un motiv suficient pentru cei de la care porneste totul. Iar faptul ca exist nu pare a fi o greseala enorma a mea sau a naturii din punctul de vedere al tuturor. Nu vreau sa indatorez pe nimeni si stiu ca nu sunt modesta, insa chiar simt ca persoana mea si, mai ales, personalitatea mea iese din tipare. Urasc nedreptatea, sau nedreptatile facute oamenilor de orice fel. Urasc minciuna si "lucraturile" facute de unii pe la spate. Ii urasc pe cei falsi sau care nu au o personalitate, copiind astfel cu nesimtire, daca nu cu indemanare, personalitate altora. Urasc prostia. Urasc oamenii pe care-i iubesc si care ma fac sa sufar. Urasc oamenii care se folosesc de mine. Ii urasc pe oamenii care imi fac rau. As vrea sa fiu iertatoare, iubitoare si rabdatoare cu toti. Sa intorc si celalalt obraz, cum se spune. Dar nu reusesc. Pentru ceilalti, se pare ca e de ajuns stradania mea. Nu ca multor oameni le-ar pasa de eforturile mele, sau, pur si simplu, de mine. Se multumesc doar cu ce vad, nu vor sa treaca de acest nivel. Dar eu simt, eu stiu... Cu toate acestea, am incercat intotdeauna sa nu fiu falsa, sau ipocrita. Sa pretind ca am calitatile enumerate mai sus doar ca sa ma fac si pe mine sa cred. Ii admir pe cei care nu sunt egoisti si pe cei carora le pasa de ceilalti. Nu sunt perfecta, desi as da orice sa fiu, insa eu cer perfectiunea, sau ceva cat mai aproape de perfectiune. Nici nu ar trebui sa ma mir ca sunt dezamagita continuu.

Yeah, keep smiling when people are throwing rocks at you. Continua sa zambesti cand lumea se uita urat la tine, sau cand unii iti doresc raul pentru ca esti mai bun ca ei, sau pentru ca le-ai atins "pretioasa" persoana sau personalitate... inexistenta, dupa parerea mea.

Si cum altfel am putea sa ne descurcam daca, si noi, la randul nostru, nu am arunca cu pietre in altii? Omul, a capatat numele de "stapan al lumii" doar pentru ca poate vorbi. La asta se reduce toata inteligenta noastra, ar gandi unii. Dar, s-o luam altfel. Ii admir cu adevarat pe cei care chiar gandesc inainte de a actiona si cei care, desi sunt rai si meschini, au stil, eleganta. Da, societatea este doar un nume, nu se poate defini in momentul de fata. Ma enerveaza prostia incredibila a anumitor fapte. Pot da un exemplu pe care nu am sa-l uit. America, una din marile puteri economice ale lumii, a fost somata de organizatiile care isi dau seama la ce nivel de autodistrugere a ajuns omul sa reduca nivelul poluarii. America a replicat ca nu va face acest lucru DEOARECE economia tarii ar fi pusa in pericol... ASTA ESTE O PROSTIE IMENSA! Oare nu este nimeni constient ca daca va fi poluare si echilibrul naturii se va destabiliza, "economistii lumii", americani, nu vor mai avea pentru ce economie sa lupte, fiind mai preocupati sa respire ultimele ramasite de aer?

Ma enerveaza persoanele pentru care totul se rezuma la bani, si care ma obliga sa gandesc precum ele, doar pentru a putea trai. Nu exista alta cale, decat sa devii unul din lupi. S-a incercat si prin cai pasnice, am simtit-o pe pielea mea. Si am ajuns la urmatoarea concluzie: vrei sa fii pasnic, poti de pe acum sa-ti rezervi un loc in cimitir. Asta daca reusesti sa-l rezervi. Ma surprinde faptul ca exista atatea formalitati si atata birocratie doar pentru a ingropa un om. Este o rusine pentru memoria sa, pentru familia sa, si pentru stramosii nostri care s-au lupat pentru asa zisa libertate cu multe sensuri. Nici fara libertate nu se poate, dar cand limitele trec de orice imaginatie nu mai este asa de bine. Trebuie sa fie o cale de mijloc. Ea exista, bineinteles, dar nu-i pasa nimanui ca avem nevoie de ea.